Interviu cu Anca Podoleanu

Interviu cu Anca Podoleanu

Un interviu realizat de echipa Edu Intelligence cu ANCA PODOLEANU, Managing Partner Choice Management and Consulting si  Country Manager Boyden Romania

 ***

 Anca, esti fost om de corporatie si actual antreprenor si, daca nu ma insel, prima femeie din Romania care a obtinut o diploma de MBA de la Universitatea do Ottawa. Cum ai caracteriza sistemul de educatie din Romania fata de cel canadian? Ai intampinat dificultati de adaptare la acel sistem?

Nu pot caracteriza sistemul romanesc de invatamant, dar pot sa impartasesc din experienta mea, a unui om care a trecut prin 2 sisteme educationale diferite si sa incerc sa captez cateva elemente relevante.

Adaptarea de la un sistem la altul este dificila, dar nu imposibila. Mie imi pare evident ca este un mare avantaj de a experimenta in viata mai multe sisteme, de a prelua ce este mai bun din fiecare. Ca o gluma, da, cred ca am fost prima femeie cu MBA luat in strainatate si era ceva foarte ciudat in acei ani (1992-1994), mai ales pentru ca multi nu intelegeau ce este si la ce foloseste o astfel de diploma.

Ne aflam inca intr-un sistem comunist si incercam sa trecem la altul nou despre care nimeni nu avea habar. Eu m-am gandit atunci ca ar fi bine macar sa invat de la cei care practicau de atatia ani un sistem liber de piata.

Cand am venit din sistemul american de invatamant in sistemul romanesc, eram in liceu. Cateva lucruri pe care le-am remarcat au fost invatatul pe de rost – ceea ce in America nu exista, duritatea profesorilor (eram la un liceu renumit de mate-fizica) prin faptul ca trebuia sa le stergem tabla, sa ne ridicam in picioare cand intrau in clasa, ridicau vocea la noi. Pe de alta parte, materia complexa, care poate este un avantaj al sistemului romanesc de atunci. Eram in clasa a IX-a dupa anii de invatamant petrecuti in America, iar la nivelul scolii romanesti aceasta echivala cu clasa a V-a. Un alt lucru care mi-a parut bun la sistemul romanesc era totusi ‘siguranta in scoala’ – adica la scoala din NY unde mergeam (scoala publica considerata buna), erau droguri, arme, batai intre gasti, adolescente insarcinate. In Romania erau inca copii – cel mai grav era fumatul la coltul scolii!

Cand m-am reintors de la sistemul universitar romanesc in sistemul nord-american de invatamant, la acel MBA la Ottawa, diferentele pe care le-am remarcat in primul rand intre universitatea noastra si un program post universitar de acolo, au fost volumul enorm de munca care dezvolta multe abilitati, nu numai cunostinte – de fapt aceasta ar fi diferenta esentiala (si semnificativa!). Am simti ca intr-un semestru am lucrat mai mult decat toti cei 4 ani la un loc. Apoi expunerea la cultura internationala, nu numai nationala. Vrem sau nu, ne aflam intr-un sistem globalizat  si este bine sa ne cunoastem si sa ne intelegem. Adaug  si calitatea extraordinara a profesorilor, intrucat ei, in primul rand, au fost practicieni si dupa aceea au devenit cadre universitare. Mai mult, universitatea era implicata in viata comunitatii, prin proiecte comune intre studenti si comunitate. De asemenea, exista o anumita mandrie construita in  universitate fata de studentii actuali si fata de fostii studenti (alumni).

Cu toate acestea selectia in timpul anului scolar era extrem de dura.  Daca intr-un semestru nu obtineai media necesara, erai rugat sa parasesti programul de MBA, desi era o universitate cu plata.

Adaptarea mea a trebuit sa dureze mai putin de data aceasta, intrucat nu aveam decat un semestru la dispozitie. Secretul a fost dezvoltarea unei abilitati de a invata in alt fel fata de cel romanesc, atat individual cat si la nivel de grup (proiecte in grup).

Care crezi ca sunt carentele sistemului educational din Romania si cum poate fi imbunatatit?

Am atins acest subiect in raspunsul anterior, insa revin cu cateva specificatii. In sistemul romanesc de invatamant se pune accentul mai mult pe intelect si mai putin pe abilitati. De asemenea, la noi se practica, daca il pot numi astfel, ‘invatatul cu palnia’. Se considera ca daca bagi cat mai multe cunostinte, poate iti vor trebui la un moment dat si nu suntem invatati sa lucram in echipa, sa comunicam, sa luam o decizie, si mai ales sa punem in practica ceea ce gandim. Aceste abilitati exista in mod natural si le dezvoltam in mediul de lucru in loc sa avem deja aceste abilitati ‘exersate’ inca din scoala.  De fapt, se si vede din caracterizarea care ni se face de multe ori de alte natii: sunteti foarte destepti dar nu puneti in practica.

De asemenea, nu se face diferentierea intre capabilitatile si potentialul copiilor. Ma refer la acel invatamant de excelenta in care se identifica copiii talentati si sunt pusi in clase si programe speciale de dezvoltare, care le permite chiar  parcurgerea anilor scolari intr-un ritm mai rapid decat cel calendaristic (ex. sa faca 2 ani intr-un an).

 

Pentru ce forma de educatie ai optat pentru copiii tai si de ce?

Pentru copiii mei am optat pentru un sistem alternativ fata de cel traditional, sistemul step–by-step, care se apropie mult de sistemul parcurs de mine. Cred in dezvoltarea unor deprinderi si atitudini corecte/sanatoase la varsta formarii, intrucat de invatat, poti invata orice iti doresti. Cred in dezvoltarea abilitatilor in primul rand si dupa aceea in dezvoltarea inteligentei.

 

Pentru viitorul copiilor tai, educatie in Romania sau in straintate (in ce tara)?

 Cred ca o combinatie intre cele 2 sisteme este foarte buna. La o varsta mica este bun sistemul romanesc alternativ, iar dupa aceea as zice ca scoala adevarata se face in afara tarii. Ce tara? Depinde de profesia aleasa!

 

Ca parinte, cum consideri ca ajuta scoala in completarea educatiei de acasa?

Scoala ajuta prin dezvoltarea abilitatilor de a gestiona performanta, interactiunea cu colectivitatea (sunt copii buni, rai, violenti, docili etc). In familie copiii primesc afectiune, acceptare, apartenenta. In mediul de scoala aceste lucruri nu vin neconditionat, ca in familie.

 

Ce criterii ai avut in vedere in momentul in care ai ales scoala pentru copiii tai?

Metoda didactica, experienta invatatorilor si … apropierea de buniciJ

 

Cum iti cresti copiii fata de cum ai fost crescuta tu? Ce ai preluat din educatia primita si ce ai adaugat diferit?

Ca fiecare, incerc sa iau ce a fost bun, benefic drumului meu in viata si sa schimb acele atitudini care m-au ranit. Am invatat de la parintii mei sa fiu cea mai buna, sa am valori umane importante de sinceritate, respect, corectitudine (fair play). Ce adaug diferit este interactiunea cu copiii pe care ii consider “mici oameni” care au un anumit nivel al responsabilitatii si al dezvoltarii. Respect faptul ca pana nu au experientele lor proprii nu invata, si nu e suficient sa le spun eu ce e bine. Incerc sa fiu un model pentru ei in fiecare moment, dar sa le arat ca sunt si eu om si ca pot gresi si este important ce faci dupa aceasta. De asemenea, le dezvolt liberul arbitru pe cat posibil care, de multe ori, este atrofiat de sistemul in care traim si uitam ca intotdeauna avem optiunea de a alege, doar ca nu o folosim constient.

 

Catre ce crezi ca se va indrepta educatia in Romania?

 Asa cum stau lucrurile acum, din pacate educatia in Romania nu va fi unul dintre motoarele dezvoltarii tarii noastre. Din contra, va fi un mare impediment. Spun “din pacate”, mai ales pentru talentul nativ si bogat care exista in aceasta tara. Deci ne ajutam noi singuri mai mult decat ne ajuta sistemul. Afirm aceste lucruri intrucat cele 2 motoare in dezvoltarea pe termen lung a unei natiuni sunt invatamantul si cercetarea – capitole la care nu stam bine deloc din punct de vedere al sistemului (si bugetului) existent.

 

Categories: Interviuri

Write a Comment

Your e-mail address will not be published.
Required fields are marked*