Interviu cu regizorul si trainerul Dan Vasile

Interviu cu regizorul si trainerul Dan Vasile

Un interviu realizat de echipa Edu Intelligence cu regizorul si trainerul Dan Vasile

1. Dan, esti regizor si tatal a trei baieti, ce se aplica din educatia primita de tine de la parinti si scoala copiilor tai, si ce nevoi specifice au ei acum?

Dan Vasile (DV): Sa stii ca in primul rand sunt tatal a 3 baieti si pe urma orice altceva. Adica regizor si, de ceva vreme, trainer si coach. Spun asta nu intamplator ci tocmai pentru ca tot ne avantam pe teren educational. Ai mei cel mai probabil ma visau inginer la termocentrala de langa Deva mea natala, dar bufeurile mele teatrale le-au taiat toate planurile. Pentru ei era simplu: vei fi capul familiei (sa nu uitam ca ne aflam in plin sfarsit de perioada comunista, ma rog sfarsitul nu era limpede inca) si nu ai vreme de mofturi. Moftul fiind Liceul Pedagogic unde mi-as fi dorit sa invat mai mult, datorita faptului ca se punea accent pe literatura, arte, etc. ceea ce mergea in consecinta logica a deciziei mele de la 12 ani: Institutul de Teatru! Bineinteles, toata lumea a ras. Apoi, vazand insistenta s-a ingrozit. Apoi s-a trecut la amenintari in consiliul familial. Am facut pregatire fortat pentru Drept. Apoi a venit Revolutia, sau ce-or fi fost evenimentele acelea… Totul fiind deja cu fundul in sus, nebunia mea a trecut de „punctul de control” si asa m-am trezit dand examen la IATC. Si picand. Si facand apoi armata. Si reincercand. Am povestit cat am putut de comprimat toate acestea, pentru a va lamuri contextul in care discut despre educatie. Pentru ca ulterior, dupa ce am facut atat Actoria la Hyperion cat si Regia de Teatru (si mai apoi un Master de Teatrologie si Marketing Cultural) la UNATC m-am trezit intr-un impas urias. Lumea se schimbase cat eu pritoceam sub clopotul de lumina artificiala al reflectoarelor! Eram proaspat nominalizat pentru Debut la UNITER dar nu aveam casa, venituri stabile, perspective… Si aveam al doilea copil pe drum. M-am aruncat in total neprevazut si am facut 2 ani de publicitate, apoi un an de televiziune si presa. Apoi am descoperit educatia nonformala, a urmat acreditarea ca trainer si mai tarziu, anul trecut, am inceput si coaching-ul. Aici ma apropii de finalul raspunsului acestuia ocolit (sa nu): daca mi-ar fi spus cineva in urma cu 8-9 ani ca eu va trebui sa lucrez, de exemplu, la dezvoltarea abilitatilor de leadership a sute de manageri, as fi trecut, superior, distins, pe langa el. Si inapoi in turnul meu de fildes butaforic! Conform unor studii pe care le-am gasit recent, se pare ca generatia copiilor mei va trebui sa schimbe in medie 3,4 meserii intr-o viata. Nu vorbim de usoare reorientari profesionale ci de o cu totul alta lume in care cresc ei, total diferita de cea in care am crescut eu. Practic, daca eu am inceput sa ma formez la sfarsitul erei industriale, ei cresc in plin boom informatic. Nevoile lor de formare sunt in principal de formare holistica, de genul „invata cum sa inveti”, de identificare a unei directii vocationale, de stimulare a abilitatilor antreprenoriale, nu memorat date/cifre/statistici care oricum sunt irelevante la primavara si oricum, la 3 taste distanta. Din pacate (pentru o bucata anchilozata a populatiei) sau din fericire (pentru restul) acum e nevoie de formare continua. Pe baza educatiei traditionale, a valorilor asimilate in cadrul familiei. Deci si la mine se mai aplica neschimbati doar cei 7 ani de acasa! Si aproape nimic dupa.

 

2. Care este forma optima de a impartasi educatia copiilor din ziua de astazi? Ce scoala ai ales pentru copiii tai de stat/privata si de ce?

 DV: Educatia nonformala articulata pe o programa flexibila, in functie de stilul de invatare al fiecaruia. Deci o utopie in Romania de azi!

Totusi, pentru cel mare am ales la inceput o scoal private, dar apoi ne-am grabit sa il scoatem de acolo si sa il transferam la una de stat. Motivul: un rasfat general cu niciun folos pentru educatia lui (inclusiv teme facute de asitentele invatatoarei, spre o deplina imbecilizare a proaspatului invatacel). Ambii copii au facut o scoala de limba germana, iar acum cel mare este proaspat licean la ..Tonitza! Cel mijlociu, inca elev al Liceului Goethe, cultiva de vreo 2 ani o pasiune pentru chitara care l-a (si ne-a) facut sa atarnam deja pe peretele lui si pe cea acustica si pe cea electrica. Cel mai mic inca se joaca la cresa….

 

4. Ce caracteristici ar trebui sa le dezvolte scoala copiilor pentru a ii pregati pentru viata?

 DV: Lucrez de vreo 2 ani si intr-un program POSDRU de stimulare a abilitatilor antreprenoriale la tineri, in vederea unei tranzitii mai usoare de la scoala la o viata activa. Vedeti, exact aici e problema. Nu ar trebui sa existe o tranzitie, o distinctie intre scoala si viata activa. Nu stiu cum ne-am pricopsit cu setul acesta obligatoriu de obstacole peste care trebuie sa treaca musai orice intelect, fie ca este mai bombata emisfera dreapta, fie ca socoteste mai bine cu stanga. Cred ca pe viitor, fiecare trebuie sa isi identifice cat mai cinstit abilitatile si, in functie de aceasta, sa isi “uploadeze” cunostintele. Bineinteles, existam ca fiinte umane mult in afara utilului imediat, deci nu cred ca trebuie sa discutam la modul absolut. Dar stiu sigur ca mie nu mi-a folosit nimic din toti anii de liceu, de ex, decat la obtinerea diplomei. Apropos de diploma, de cea de regizor era cat p’aci sa nu mai am parte. Lucram destul de mult, divers, epuizant, dupa absolvire pana cineva mi-a spus de existenta unei legislatii (nu stiu daca mai este valabil) conform careia pierdeam dreptul de mai sustine licenta dupa 5 ani de la absolvire. La tanc a picat! Multumita prietenului meu sunt si licentiat!

 

5. Cum completezi tu educatia primita de copii la scoala?

 Nu stiu exact (mi-e si frica sa ma gandesc, desi, recunosc, am facut-o) cata educatie primesc ei acolo asa ca noi pompam in lecturi, filme „de colectie”, ore de chitara, de pian, tabere de cercetasi, cursuri de bijutier, de pictura. Pe urma ii implicam activ in muncile noastre, cele care ne pun painea pe masa, asa ca ii punem la treaba si pe la before & after school-ul sotiei mele,  pe la repetitiile mele… Dar am incredere ca fiecare isi va gasi drumul (cum cel mare se indreapta inspre ceva legat de vizual) din propriul sau „dar” primit la venirea pe lume. Cred foarte tare ca avem fiecare cel putin un talant cand venim aici.

 

6. Ce ar putea face scoala pentru a continua linia de educatie pe care o traseaza parintele pentru copilul sau?

DV: Sa comunice cu parintele la modul activ. Chiar sa fie interesati educatorii de profilul real al familiei si al copillului. Dar pentru asta oamenii acestia ar trebui sa fie foarte motivati. Nu numai financiar, dar s-ar putea incepe cu asta:) Clase mai mici, directii personalizate pentru fiecare elev… stiu ca suna SF, insa doar asa putem face educatie in interesul copilului, pentru confortul lui, nu al profesorului.

 

7. Pentru copiii care nu trec, sau trec avand rezultate foarte slabe, examenele de capacitate sau BAC-ul cine poarta vina scoala sau parintele?

DV: Mi se pare irelevant a cui este vina exact in aceeasi masura in care acest examen este/a devenit irelevant pentru destinul unui individ. Scoala, asa cum este acum, este aproape irelevanta pentru educatie. Este in mare masura o mimare a actului educational, o bifare a unor proceduri, locuri comune care de fapt nu mai intereseaza demult pe nimeni, nici pe profesor si, in ultimul rand, pe elev. Cei din urma nici nu mai inteleg necesitatea acestui examen, de aici si relaxarea pe care am putut-o zari pe fetele celor care declarau in vara ca nu cred ca mai dau BAC-ul. Dar aici as avea totusi o sugestie, …sa nu-i spunem aratat cu degetul. O sa o fac prin intermediul unor versuri ale lui Rudyard Kipling: No printed word, nor spoken plea can teach young minds what they should be. Not all the books on all the shelves – but what the teachers are themselves.”

 

8. Te-ai gandit sa iti trimiti copiii la studii in strainatate?

DV: Da, daca vor dori ei. Mai exact, o vor face, daca „ii va arde”, cu eforturi proprii (burse, concursuri etc). Doar lucrurile pe care le faci pentru ca nu mai poti dormi noaptea de dorul lor merita facute. Bineinteles, o sa-i ajut cat imi va sta in putinta in acest caz…

 

9. Catre ce crezi ca se va indrepta educatia in Romania?

R: Cu toata seriozitatea iti raspund ca asta e intrebare de astrologie.

Categories: Interviuri

Write a Comment

Your e-mail address will not be published.
Required fields are marked*