Florian Colceag, expert în educația copiilor supradotați: Cum poți să îți ajuți copilul să reușească în viață

Florian Colceag, expert în educația copiilor supradotați: Cum poți să îți ajuți copilul să reușească în viață

Profesorul Florian Colceag are 20 de ani de experiență în pregătirea copiilor supradotați și zeci de foști elevi răsplătiți cu medalii de aur la olimpiadele internaționale de matematică. Într-un interviu acordat EduRomania, fondatorul IRSCA Gifted Education le arată părinților cum își pot ajuta copiii să își atingă potențialul maxim, cum își pot da seama care sunt cu adevărat abilitățile lor, dar și care sunt lucrurile pe care cei mici nu le vor putea învăța niciodată de la școală.

Se întâmplă uneori să vedem cum un copil spontan și inteligent, care promite enorm, se transformă într-un adult conformist, cu o slujbă măruntă și realizări mediocre. Ce se întâmpla pe parcurs? Cum poate ajunge un mare potențial să se piardă?

În primul rând se pierde datorită faptului că nu mai are încredere că poate reuşi să îşi atingă potenţialul, asta datorită reacţiilor mediului obişnuit să aprecieze defectele şi greşelile mai degrabă decât calităţile. În general societatea apreciază anumite tipologii umane, este intransigentă şi exclusivistă, superficială şi dezaprobatoare în loc să fie încurajatoare. Acolo unde copiii sunt încurajaţi, în general ajung adulţi ce nu se pierd pe parcurs. Dacă sunt însă priviţi criticist şi cu ură ei se simt urâţi şi se auto-elimină din cursa pentru atingerea potenţialelor adulte.

Cum îți poți ajuta copilul să își atingă potențialul maxim? Care sunt pașii pe care trebuie să îi urmeze un părinte?

Este necesar să fii alături de ei în clipele lor delicate şi să le dai încredere ca pot reuşi să facă ce şi-au propus, să le iei în consideraţie opiniile şi să tratezi cu delicateţe şi seriozitate problemele lor. Să nu le diminuezi libertatea, să nu le subminezi încrederea şi să nu le inhibi curiozitatea.

Din experiența dvs, care sunt cele mai mari greșeli pe care le poate face un parinte în educația copilului său?

Un părinte nu trebuie să îi spună vreodată copilului său că este prost, de exemplu. Prost înseamnă că nu are nici un rost pe lume, că este inutil celorlalţi şi sieşi. Copiii la anumite vârste au tendinţa de a se desconsidera şi atitudinea inadecvată a părinţilor le poate mări dezechilibrul personal.

Dacă ar fi să învățați un copil un singur lucru, cel mai important lucru din lume, care ar fi acela?

Să fie umani, nu performanţi, nu supermani ci umani adică sensibili, calzi, înţelegători, buni, deschişi, proactivi, într-un cuvânt umani. Celelalte calităţi incuzând inteligenţa sau înţelepciunea se formează pe fondul omeniei.

Cum poți să afli care sunt abilitătile copilului tău?

Pur şi simplu urmărind domeniile de interes ale copilului şi unde acesta excelează şi se bucură de ceea ce face. De asemenea direcţiile unde copilul dovedeşte sensibilitate faţă de diferite probleme şi cunoaştere deosebită datorată interesului pentru acele domenii. Deseori aceste pasiuni ascunse nu sunt recunoscute nici de către copiii ce le manifestă, în acest caz este deseori necesară discuţia relaxată despre acele domenii pentru a le transforma în pasiuni manifestate.

Cum îți dai seama dacă ai un copil supradotat?  Ce poti face tu ca parinte pentru el?

Definiţia clasică este următoarea: Copiii capabili de performanțe înalte prezintă abilități  potențiale într-o singură arie sau în combinație pe următoarele arii: abilități intelectuale generale, aptitudini academice specific, gândire creativă sau productivă, abilități de lider, arte vizuale sau de spectacol, abilități psiho-motorii. Definiția a fost îmbunătățită prin includerea capacităților înalt logice în câmpuri științifice abstracte sau jocuri logice.În realitate supradotarea se poate manifesta pe direcţii extrem de variate, nu toate recunoscute sau dorite de societate.

Cum arată un profesor bun? Care este profilul acestuia

Un profesor bun îl alegi după rezultatele foştilor săi elevi în primul rând. Îl mai alegi după reacţiile elevilor actuali corelate cu performanţele lor individuale. Dacă de exemplu elevii actuali sunt liniştiţi şi fără stres dar au rezultate deosebite atunci profesorul este excepţional, ştie să-i atragă nu să-i împingă de la spate, este simpatizat nu temut, este uman şi creativ nu îngust la minte şi punitiv.

Am văzut la înscrierile în clasa pregătitoare ce bătălie este pe școlile `bune`. Faptul că un elev ajunge într-o școală cotată drept excelentă îi garantează automat viitorul? De ce mai e nevoie pe lângă acest lucru?

Şcolile cotate ca bune au elevi de bună calitate ce formează colective omogene şi active. Uneori au şi profesori buni ce inspiră elevii. Viitorul însă şi-l construiesc elevii singuri prin pasiune, efort şi bucuria de a fi utili. Foarte rar putem găsi foşti elevi care să spună că un anumit profesor le-a schimbat în bine destinul, dar mult mai des vom găsi foşti elevi care vor povesti despre profesorii lor care le-au deschis mintea şi le-au luminat drumul în viaţă. O şcoală bună are astfel de profesori ce atrag elevii buni.

Cât de bună este școala românească?

Ar fi complet greşit să discut la modul general despre şcoala românească, ca pretutindeni în lume există şcoli bune şi şcoli slabe căci omul sfinţeşte locul. Putem însă discuta despre sistemele de educaţie, orientările şi programele acestora, tradiţiile şi deschiderile lor, direcţiile de performanţă sau de eşec ale acestor sisteme de educaţie, filozofiile ce stau la baza lor, sau rezultatele lor.

Încerc să evit o privire criticistă asupra sistemului românesc de educaţie şi prefer o abordare critic-analitică. Există în sistemul nostru o largă varietate de caracteristici şi modele comportamentale, de la pasiune pură şi cunoaştere profundă până la supuşenie oarbă şi tiranie. Poţi găsi acelaşi spectru şi în şcolile occidentale, doar că aceste sunt orientate mai aplicativ şi practic în timp ce la noi orientarea este încă către speculativ şi teoretic. Aceste orientări au consecinţe târzii economice şi sociale vizibile. Dacă în sistemele occidentale absolvenţii consideră că au viitorul în faţă, deseori absolvenţii noştri au credinţa că nu au nici un fel de viitor in România şi pleacă în alte ţări unde constată că s-au înşelat de fapt.

Ce nu îi învață școala pe copii?

Şcoala nu le dezvoltă personalitatea, ci memoria de scurtă durată, nu le formează abilităţile necesare performării într-un domeniu, ci abilităţile necesare evitării stresului şi al efortului. De asemenea nu le deschide larg câmpul cunoaşterii şi al libertăţii de gândire, ci le limitează şi controlează mintea prin proceduri standardizate. Nu le dezvoltă creativitate şi capacitatea inovativă ci îi învaţă cum să se adapteze şi să fie duplicitari. Din fericire şi şcolile evoluează în timp.

 

Write a Comment

Your e-mail address will not be published.
Required fields are marked*