Beneficiile parteneriatului părinte – profesor pentru obţinerea performanţei şcolare

Beneficiile parteneriatului părinte – profesor pentru obţinerea performanţei şcolare

O şcoală performantă este o şcoală în care este promovată, susţinută şi dezvoltată o legătură puternică între profesori şi părinţi. Este un parteneriat în care, nu trebuie uitat niciodată, nucleul este elevul. Comunicarea, schimbul de informaţii privind copilul, trebuie să vină din ambele sensuri, studiile aratând că o bună relaţie părinte – profesor se corelează cu performanţa şcolară bună a copilului.

Dar ce înseamnă o bună relaţie?

Este evident că părinţii au nevoie de un sprijin puternic din partea şcolii pentru a se implica eficient. Comunicarea între profesor şi părinte determină motivarea copiilor în învăţare, creşterea interesului acestora pentru studiu, pentru activităţile şcolare şi extraşcolare. Profesorii şi părinţii, împreună, ar trebui să îi sprijine pe copii în a-şi planifica activităţile, în a-şi dezvolta interesul pentru diferite domenii. Ei pot oferi permanent oportunităţi de învăţare, lucrând în parteneriat.

Comunicarea dintre părinte şi profesor (diriginte) trebuie să fie constantă, să implice toate mijloacele disponibile şi să vizeze atât aspectele negative, dar, mai ales, aspectele pozitive. De foarte multe ori, întrebările părintelui vizează doar aspectele negative (note slabe, probleme de comportament), acest aspect fiind stimulat şi de faptul că există tendinţa ca profesorii (diriginţii) să puncteze doar „ceea ce nu merge” în activitatea şcolară a copilului, lăsând la urmă sau omiţând să puncteze ceea ce elevul „face bine”, unde el performează. Fixându-ne doar pe lucrurile pe care „nu le fac bine” copiii, ne va fi foarte greu să mai identificăm aspectele pozitive. Este foarte important să existe la ambii parteneri (părinte şi profesor) capacitatea de a da copiilor recompense spontane (laudă, întărire pozitivă), relaţionarea dintre aceştia având valenţe formative în acest sens.  Întrebările părintelui pot viza atât aspecte ce ţin de activitatea şcolară, cât şi de cea extraşcolară, de grupul de prieteni sau de relaţiile cu ceilalţi elevi.

Una dintre problemele care apar în relaţia profesor (diriginte) – elev este lipsa de implicare din partea părinţilor, distanţa tot mai mare pe care aceştia o păstrează faţă de şcoală. Şcoala ar trebui să se implice tot mai mult în atragerea părinţilor către ea, către profesori şi, în primul rând, către nevoile elevilor. Evoluţia copiilor trebuie urmărită constant, şi nu doar atunci când sunt probleme foarte mari. Astfel de momente tensionează foarte mult relaţia profesor – părinte şi, de foarte multe ori, dintr – o greşită gestionare a situaţiei pot duce chiar la destrămarea acesteia. Se poate întâmpla ca profesorii să considere nepotrivită intervenţia părinţilor, critica pe care aceştia o aduc şcolii, iar părinţii pot considera că şcoala nu are reacţia pe care ei o consideră potrivită şi corectă. Rezolvarea unei asemenea situaţii nu poate veni decât prin comunicare, prin deschidere şi flexibilitate în relaţia stabilită între cei doi parteneri.

O relaţie corectă şi eficientă între profesor (diriginte) şi familie este o relaţie în care există asertivitate, acceptarea unui punct de vedere diferit, ascultare activă. Părinţii pot fi cu uşurinţă implicaţi în activităţile şcolare şi extraşcolare, profesorii îi pot informa despre cum ar putea face acest lucru, cum pot deveni parteneri reali.

Abordările contemporane în educaţie impun, ca şi condiţie obligatorie, ca profesorii să stabilească relaţii de cooperare cu părinţii elevilor, cu familiile acestora, rolul lor nelimitându-se doar la educaţia de la catedră sau din clasă.

Evoluţia copiilor este puternic influenţată atât în prezent, cât şi în viitor, de modul în care se dezvoltă această relaţie părinte – elev – profesor.

Carmen Costea,

Consilier psihopedagog.

Categories: Psihologie

Write a Comment

Your e-mail address will not be published.
Required fields are marked*