Debutul în școlaritate

Debutul în școlaritate

Tabloul personalităţii copilului în perioada debutului şcolarităţii

Tabloul personalităţii copilului, aflat încă la o vârstă fragedă, este relativ închegat. Este bine de ştiut faptul că la începutul perioadei şcolarităţii mici, copilul părăseşte faza narcisismului şi afirmării personalităţii sale, pentru a pătrunde încet dar sigur în lumea cunoaşterii. Practic, are loc o schimbare a intereselor sale. Cu alte cuvinte, copilul nu mai este centrat pe sine ci devine din ce în ce mai centrat pe exterior.

Vorbim despre o evoluţie intelectuală majoră, care se realizează într-un context social important, şi anume şcoala. Aceasta din urmă contribuie atât la decentrarea socio-afectivă, cât şi la decentrarea intelectuală a copilului.

Câştigarea unei noi autonomii îi permite acum copilului ieşirea pentru perioade mai lungi sau mai scurte din cercul familial, pentru a se integra în cercul şcolar. În momentul în care merge la şcoală, copilul este aproape pregătit pentru a stabili relaţii de comunicare mai extinse faţă de interacţiunea familială.

Cooperarea şi munca în echipă, ce sunt activităţi tipice pentru activitatea şcolară, sunt posibile în jurul vârstei de 6 ani, datorită decentrării intelectuale realizate.Relaţiile între copii se intensifică la debutul şcolarităţii, prevalând ca agenţi ai socializării. Proximitatea sau apropierea joacă un rol esenţial în construirea noilor relaţii în grupul şcolar. De exemplu, copii vor relaţiona pentru că locuiesc pe aceeaşi stradă şi au de parcurs acelaşi drum până la şcoală şi înapoi acasă sau pentru că sunt în aceeaşi clasă. Peste câţiva ani, însă, alegerile vor deveni din ce în ce mai selective, iar criteriile se mai schimbă.

Acum, copiii au tendinţa de a se grupa ca urmare a conştiinţei apartenenţei la gen, fetele în grupuri numai de fete şi băieţii în grupuri numai de băieţi.

Dacă ar fi să acordăm puţină atenţie si teoriei psihanalitice, se pare că între vârsta de 6 şi 12 ani, la copii se instalează perioada de latenţă. Termenul de latenţă marchează faptul că între 5 şi 6 ani evoluţia sexualităţii se încetineşte simţitor sau chiar se opreşte, pentru a intra mai târziu într-o nouă fază a pulsiunilor genitale în perioada preadolescenţei.

Există o posibilitate să nu se fi rezolvat în totalitate complexul oedipian, însă el rămâne ocultat deocamdată. În această perioadă, energia pulsională se eliberează printr-o investire intelectuală. Alfel spus, creşte interesul pentru cunoaştere şi pentru lumea exterioară din partea copilului.

Atunci când merge la şcoală, copilul se confruntă cu o nouă ipostază provocatoare căreia este de dorit să-i facă faţă. Noul mediu şi noile cerinţe pot genera în acesta sentimente de teamă şi nesiguranţă. Aceste trăiri pe de o parte pot împiedica şcolarul să-şi fructifice în mod optim capacitatea intelectuală, iar pe de altă parte pot fi un blocaj în drumul achiziţionării noilor informaţii.

Pentru a preîntâmpina nevoile psihologice ale copiilor, este necesar ca psihologii împreună cu părinţii şi cadrele didactice să oferim copiilor şansa de a se dezvolta armonios prin intermediul unor activităţi interactive. Acestea vor reprezenta un suport de bază în formarea mecanismelor gândirii, memoriei, imaginaţiei şi obţinerii siguranţei şi autonomiei afective.

 

Cabinet Individual de Psihologie

Consilier Psihologic;

Autor carte ‘IUBIREA, dincolo de luna de miere…’, edit.SPER, 2012;

ioanacorinamarcu@yahoo.com;

ioanacorinamarcu.wordpress.com;

Contact: 0754/024.213;

 

Categories: Psihologie

Write a Comment

Your e-mail address will not be published.
Required fields are marked*