Timp pentru copiii nostri in secolul vitezei

Timp pentru copiii nostri in secolul vitezei

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le putem dărui copiilor noștri este timpul nostru. Indiferent de vârstă, copiii au nevoie de timpul și de atenția părinților, pentru a crește sănătos și a se dezvolta complet și armonios. A petrece timp cu copilul înseamnă mai mult decât a fi prezent fizic, a supraveghea copilul sau a-i oferi hrană, îmbrăcămăminte și adăpost.

Sunt frecvente situațiile în care un copil dorește să îi arate părintelui ce a desenat, jocul pe care l-a finalizat sau să îi povestească o experiență de la grădiniță, din parc sau sau de la locul de joacă. Aceste momente reprezintă de fapt ocaziile perfecte pentru părinți să îi acorde atenție de calitate copilului, care este pregătit, dornic și nerăbdător să interacționeze. Este foarte important ca părinţii să fie disponibili în aceste situații, să întrerupă ceea ce fac, astfel încât copilul, fie şi doar pentru două minute, să primească întreaga atenţie a părintelui său.

Studiile arată că perioadele scurte (câteva minute) dar frecvente în care acordăm atenție deplină copilului (ne întoarcem către copil, îl privim în ochi, îi zâmbim, ne coborâm la nivelul lui, mai ales dacă vorbim despre un prichindel preșcolar sau școlar mic) au un foarte mare potențial de întărire a relației de afecțiune cu copilul. În astfel de situații copilul învață că părintele este accesibil, abordabil, afectuos şi interesat de copil.

A fi părinte implicat și “prezent”, nu doar fizic, consumă timp. A asculta cu răbdare povestea inventată de fetița de 5 ani, a afla în detaliu cum s-au stricat jucăriile la grădiniță, a răspunde la zeci de întrebări care încep cu “de ce?”, a ajuta școlarul de 11 ani să rezolve problema de matematică și a consola adolescenta de 15 ani după prima ei suferință în iubire, consumă timp și energie, poate fi obositor, dar prin toate aceste experiențe de zi cu zi copilul învață că este important,  protejat și iubit.

Tot studiile pun în evidență și faptul că aceste “întâlniri” scurte, dar dese, sunt mult mai utile decât perioadele lungi (ore, zile), dar rare, în care petrecem timp cu copiii.

Ca adulți aflați într-o permanentă goană în care încercăm să performăm profesional, să ne asigurăm financiar familia, să avem o viaţă socială şi de cuplu, ne spunem uneori că un cadou scump sau o vacanță anuală atent planificată îi vor lăsa intactă copilului nostru convingerea că el este cel mai important din viața nostră și că în numele bunăstării lui alegem voluntar să  intrăm în acest vârtej.

În realitate însă, copiii nu înțeleg justificările raționale ale lipsei părinților şi nici nu pot fi consolați cu cadouri care să suplinească  această absenţă. În timp însă, se pot obișnui cu ele și ajungem să avem în casele noastre adolescenți care doar cer obiecte branduite și se arată dezamăgiți sau nemulțumiți de perspectiva petrecerii unei după-amieze cu mama sau cu tata. Dar oare nu noi, adulții i-am învățat astfel – cu lipsa noastră și cu cadouri scumpe ca surogat de timp și atenție?

Copilul are nevoie zilnic de timp și de atenție din partea noastră: o jumătate de oră din timpul și atenția noastră nedivizată îi vor arăta copilului că ne pasă. Dacă îi vom spune în permanență: “Mami nu are timp acum, dar îți promit că mă revanșez mai târziu” sau “Așteaptă cinci minute până termin de spălat vasele” sau “Tati se joacă cu tine după ce se termină știrile” sau “Du-te la mama să te ajute cu puzzle-ul, ea are mai multă răbdare”, copilul va învăța fie că nu mai are rost să solicite atenția părintelui, fie o va solicita în manieră negativă – crize de furie, plâns, retragere în sine și stări depresive etc.

Pe măsură ce cresc, copiii au mai puțină nevoie de atenția părinților, comparativ cu primii ani din viață, însă vor fi învățat deja că atunci când este nevoie, mama și tata sunt disponibili și lasă orice altceva pentru câteva minute cu copilul lor.

Cu toate acestea, nu neglijaţi să dedicaţi adolescentului din viaţa dumneavoastră cinci minute în fiecare zi, timp în care:

– să-l ascultați până termină ce are de spus fără să interveniţi, chiar dacă pare greu de făcut
– să vă păstrați mintea flexibilă și simțul umorului viu
– să vă doriți cu adevărat să-i înțelegeți universul, oricât de straniu vi s-ar părea
– să nu uitați nicio secundă că, în fața dumneavoastră, dincolo de hainele ciudate, oja stridentă și părul plin de gel, se află ființa  pe care o iubiți atât de mult.

Categories: Psihologie

Write a Comment

Your e-mail address will not be published.
Required fields are marked*