Copilul hipersensibil

Copilul hipersensibil

Va propun in acest articol sa ne aplecam asupra unei teme cu care m-am intalnit in ultima perioada, parinti care si-au manifestat ingrijorarea fata de modul in care i-ar putea ajuta pe copiii lor, extrem de sensibili si foarte usor afectati de ceea ce se intampla cu ei si in jurul lor. Parintii descriu acesti copii ca fiind foarte timizi, destul de retrasi, copii care plang foarte usor, care traiesc o suferinta destul de mare plecand de situatii aparent marunte, care se sperie foarte usor sau care se tem foarte tare de a incerca, de a participa, de a face diverse lucruri.

Ceea ce ne putem intreba cu totii este de unde provine aceasta sensibilitate? Caci, in fapt, ceea ce putem face pentru acesti copii nu este sa-i transformam in copii mult mai putin sensibili, ci sa-i ajutam sa-si inteleaga sensibilitatea lor si sa o foloseasca in beneficiul lor, fara a le produce suferinta.

Aceasta sensibilitate apare datorita faptului ca psihicul se foloseste de un invelis (asa cum corpul se foloseste de o piele) care este foarte subtire, foarte fragil si nu poate proteja suficient copilul. Acest invelis care se formeaza in copilaria timpurie cu ajutorul mamei si al familiei  si functioneaza ca un filtru pentru ceea ce traieste copilul. Il protejeaza pe copil de trairile prea intense, de angoasele insuportabile, de spaimele teribile, de excitatia in exces. Daca insa acest invelis este fragil, filtrul se construieste avand “gauri” foarte mari si totul trece inspre copil, fara ca el sa se poata apara sau sa aiba capacitatea de a intelege si de asimboliza ceea ce simte. Ceea ce se poate face in aceste situatii, este o “retesere”, o “reparatie” a acestor “gauri” din invelis, care in functie de gradul de afectare poate fi facuta chiar de familie sau intr-un context terapeutic.

Sa incercam impreuna, in randurile de mai jos, sa aflam ce ar putea contribui la aparitia acestei sensbilitati extreme:

  • O situatie timpurie (in special in perioada de bebelus) foarte incarcata de nesiguranta (schimbari repetate, absente prelungite ale mamei, situatii tensionate, evenimente familiale dificile etc). Sentimentul de siguranta este cel care permite constructia unui invelis protector.
  • O situatie dificila a mamei in perioada imediat urmatoare nasterii copilului (o depresie, o boala, un doliu, un divort) care produce mamei o indisponibilitate psihica in ingrijirea copilului, o absenta psihica. Mama este primul invelis protector al copilului.
  • O situatie traita traumatic de catre copil sau de catre familia copilului (probleme ce au urmat nasterii, ale copilului sau ale mamei, interventii medicale foarte timpurii, procedee medicale repetate, probleme legate de alimentatie etc). O trauma constituie fundamentul pentru pierderea sentimentului de incredere si de siguranta si lasa loc sentimentului iminent de repetitie a pericolului
  • O situatie de mare vulnerabilitate a familiei, familii hiperprotectoare, foarte anxioase, in permanenta alerta cu privire la pericol. O astfel de stare se va transmite copilului si il va impiedica sa descopere de unul singur propriile repere cu privire la identificarea pericolului.
Categories: Sfatul Medicului

Write a Comment

Your e-mail address will not be published.
Required fields are marked*