Ce soluţii există în UE pentru clasa pregătitoare?

Ce soluţii există în UE pentru clasa pregătitoare?

În toate ţările europene, există o formă de educaţie timpurie subvenţionată de stat şi acreditată, pentru copiii cu vârstă mai mică decât cea la care începe învăţământul obligatoriu. Telejurnalul TVR derulează o campanie de informare a părinţilor care trebuie să aleagă unde îşi trimit copiii la clasa pregătitoare: la grădiniţă sau la şcoală.

n Europa, învăţământul obligatoriu la zi are durata de minimum 8 ani. Totuşi, în marea majoritate a ţărilor, durata este între 9 şi 10 ani. În câteva ţări, durata este şi mai mare: 11 ani în Letonia, Luxemburg, Malta şi Regatul Unit (Anglia, Ţara Galilor şi Scoţia), 12 ani în Portugalia şi Regatul Unit (Irlanda de Nord) şi 13 ani în Ungaria şi Olanda.

 

Învăţământul obligatoriu începe în cele mai multe ţări la nivel primar (de obicei, la vârsta de 5-6 ani). În Bulgaria, Grecia, Cipru, Letonia, Luxemburg, Ungaria şi Polonia, învăţământul obligatoriu cuprinde şi nivelul preşcolar, iar copiii (cu vârsta de 4-5 sau 6 ani) sunt obligaţi să participe la programe de învăţământ preşcolar concepute, în primul rând, pentru a-i familiariza pe copiii foarte mici cu un mediu similar celui şcolar.

În Olanda, Malta şi Regatul Unit, învăţământul obligatoriu începe de asemenea la vârsta de patru sau cinci ani, dar copiii sunt integraţi direct în programele de învăţământ primar (pentru mai multe informaţii despre ratele participării pe vârste.

Sfârşitul învăţământului obligatoriu la zi coincide deseori cu tranziţia de la învăţământul secundar inferior la cel secundar superior sau cu sfârşitul şcolarizării cu structură unică. Totuşi, în unele ţări (Belgia, Bulgaria, Franţa, Irlanda, Italia Olanda, Austria, Slovacia, Regatul Unit (Anglia, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord) şi Liechtenstein (pentru Gymnasium), tranziţia de la învăţământul secundar inferior la învăţământul secundar superior are loc cu unul sau doi ani înainte de terminarea învăţământului obligatoriu.

În Ungaria, Olanda şi Portugalia, şcolarizarea obligatorie acoperă în totalitate nivelul secundar superior. În Belgia, Germania şi Polonia, nivelul secundar superior este acoperit de şcolarizarea obligatorie. După vârsta de 15 sau 16 ani, tinerii sunt obligaţi să urmeze cel puţin un program de formare cu frecvenţă redusă cu durata de doi sau trei ani.

Educaţia timpurie

În toate ţările europene, există o formă de educaţie timpurie subvenţionată de stat şi acreditată pentru copiii cu vârstă mai mică decât vârsta la care începe învăţământul obligatoriu. În Europa se disting două modele organizaţionale principale pentru serviciile de educaţie timpurie: faza unică şi faza duală. Totuşi, în unele ţări se găseşte o combinaţie între cele două modele.

În primul model, oferta pentru copiii mici se asigură într-un cadru unitar, cu o organizare unică pentru toţi copiii care nu au încă vârsta de şcoală primară. Fiecare unitate are doar o echipă managerială pentru copiii din toate grupele de vârstă şi membrii personalului care răspund de educaţia copiilor în general au aceleaşi calificări şi niveluri salariale, indiferent de vârsta copiilor pe care îi au în grijă.

Slovenia, Islanda şi Norvegia au adoptat modelul fazei unice pentru toate serviciile de educaţie timpurie până la nivelul învăţământului primar.

În alte ţări nordice şi în Grecia, Cipru, Letonia şi Lituania, pe lângă organizarea unitară există şi programe pregătitoare pentru învăţământul primar (având de obicei durata de un an şi adresându-se copiilor cu vârsta de 5 sau 6 ani), care sunt diferite de cele pentru copiii mai mici. Aceste programe pregătitoare pot fi organizate în aceleaşi unităţi precum cele pentru copiii mai mici, în unităţi separate sau în şcolile primare.

În Danemarca şi în Spania, organizarea unitară (care se ocupă de toţi copiii cu vârsta până la şase ani) există alături de unităţi care funcţionează după modelul fazei duale adresate copiilor cu vârsta până la trei ani (Spania) sau de la trei la şase ani. În Danemarca, o reformă recentă le cere autorităţilor locale să garanteze servicii de asistenţă în cursul zilei pentru toţi copiii de la vârsta de 26 de săptămâni până la vârsta şcolară.

În Spania, învăţământul preşcolar constituie primul nivel al sistemului spaniol de educaţie, începând de la primele luni de viaţă până la vârsta de şase ani, când şcolarizarea devine obligatorie. Există şcoli doar pentru copiii de 0-3 ani (primul ciclu al învăţământului preşcolar), care apoi frecventează şcoli unde se organizează atât al doilea ciclu al învăţământului preşcolar, cât şi învăţământul primar. Cele mai multe programe sunt publice sau subvenţionate, iar comunităţile autonome au datoria de a se asigura că familiile au acces la programele pe care le doresc.

Cele mai multe ţări europene, totuşi, urmează al doilea model, cel dual, în care educaţia timpurie, finanţată de stat şi acreditată, este distinctă în funcţie de vârsta copiilor. Şi organismul responsabil de formularea de politici şi implementarea programelor diferă de obicei în funcţie de etapă. Copiii cu vârsta între trei şi şase ani sunt de regulă integraţi în structuri care fac parte din sistemul naţional de educaţie.

În Belgia şi Franţa, copiii de la vârsta de doi ani şi jumătate (în Franţa, de la vârsta de doi ani uneori) intră în sistemul învăţământului de masă.

În Luxemburg, unde învăţământul obligatoriu începe la vârsta de patru ani, autorităţile locale sunt obligate prin lege, din septembrie 2009, să asigure învăţământul preşcolar al copiilor cu vârsta de 3 ani.

Indiferent de modelul adoptat, în multe ţări oferta pentru copiii mai mici (până la vârsta de trei ani) este supusă variaţiilor locale. Deseori, autorităţile locale sunt în totalitate responsabile de decizia referitoare la organizarea serviciilor subvenţionate. Aceasta este situaţia în Grecia, Italia, Austria, Liechtenstein şi în aproape toate ţările din Europa Centrală şi de Est.

În 11 ţări ale Uniunii Europene învăţământul obligatoriu începe înainte de vârsta de şase ani:

– Luxemburg, Irlanda de Nord  – patru ani,

– Grecia, Cipru, Anglia, Malta, Olanda, Scoţia şi Ungaria – cinci ani.

16 ţări încep învăţământul obligatoriu la vârsta de 6 ani.

În primul an, copiii învaţă să scrie, să citească şi să comunice în limbi străine.

„Clasa pregătitoare”

Impunerea şcolarizării înainte de vârsta de 6 ani nu este un concept nou în Europa, fie că este vorba despre clasa pregătitoare, fie că este vorba despre grădiniţa obligatorie. Doar 11 ţări din Uniunea Europeană au asemenea prevederi. În cele mai multe state, şcoala începe cu clasa întai, nu cu clasa zero.

În Austria, învăţământul este obligatoriu începând de la 6 ani timp de cel putin 9 ani. Învăţământul obligatoriu începe fie cu clasa pregatitoare, fie cu clasa întâi. Şcolile primare pot organizeaz clase pregatitoare : 1 an cite 5 zile pe saptamina, sau grupe pregatitoare de 1 an cite 2-3 zile pe saptamina. Scopul este de a pregatii copii pentru scoala primara. Dupa primele 4 clase primare, copilul trebuie să aleagă între un gimnaziu de 4 ani şi o şcoală superioară de cultură generală. Această perioadă se încheie cu un examen de absolvire.

În Bulgaria, din 2003, este obligatorie efectuarea unui an de grădiniţa înaintea începerii şcolii primare la 6-7 ani (la cererea părinţilor, la 6 ani). Legea educaţiei reglementează obligativitatea educaţiei pe care o primesc copiii cu 1 an înaintea începerii şcolii primare: la grădiniţă sau în clasa pregătitoare la şcoală. Învăţământul este obligatoriu până la vârsta de 16 ani.

În Cehia, învăţământul obligatoriu începe la 6 ani. Învăţământul preşcolar (uzual pentru copiii cu vârsta între 3-6 ani) se desfăşoară în materska skola (grădiniţe). Învăţământul general obligatoriu are o perioada de 9 ani si este impartit in doua cicluri. Primul ciclu (5 ani) se desfasoara in şcolile primare, al doilea ciclu (4 ani) se poate desfasura in cadrul gimnaziului de 6 si 8 ani si in conservatoare de 8 ani.La şcolile secundare, elevii sunt pregătiţi fie pentru o profesie, fie pentru continuarea studiilor. Aceste şcoli asigura educaţia generală sau educaţia profesională.

La încheierea celor 13 ani de studii elementare, primare si medii, trebuie trecut un examen de maturitate, echivalentul bacalaureatului, care în Cehia se numeşte Maturitní zkouska sauMaturita.

În Cipru, sistemul educaţiei preşcolare cuprinde copiii de la 3 ani la 5 ani şi 8 luni. Învăţământul primar durează 6 ani şi începe la 5 ani şi 8 luni. Apoi elevii pot opta pentru învăţământul secundar general sau învăţământul secundar tehnic sau vocational.

În Danemarca, învăţământul este obligatoriu între 6 şi 16 ani şi constă din 10 ani de şcoală primară şi medie – clasele 1-9 -, incluzând şi anul pregătitor sau clasa 0. Sistemul public de educaţie le oferă elevilor încă 1 an opţional, clasa a zecea.

În Estonia, învăţământul obligatoriu începe la 7 ani şi are durata de 9 ani. Învăţământul liceal (Upper secondary education) nu este obligatoriu, totuşi cei mai multi tineri urmează şi această formă de învăţământ.

În Finlanda, învăţământul obligatoriu începe la 7 ani şi durează 9 ani. Marea majoritate a copiilor urmează clasa care nu este obligatorie.

Finlanda are unul dintre cele mai performante sisteme de învăţământ din lume, iar secretul stă în importantele reforme educaţionale, implementate în urmă cu 40 de ani. Nu se dau teme şi nu se fac evaluări până în adolescenţă. Primul test adevărat elevul îl dă la 16 ani. Copiii din Finlanda nu încep şcoala până nu împlinesc vârsta de şapte ani şi toţi învaţă în aceeaşi clasă.

Finlanda investeşte cu 30% mai puţin decât SUA, pentru fiecare elev, iar acelaşi procent reprezintă numărul copiilor care primesc ajutor suplimentar, în primii nouă ani, ceea ce în România poarta numele de meditaţii.

Ţara are cel mai mare procent, din Europa, al elevilor care ajung la facultate, 66%, iar 93% dintre finlandezi promovează liceul. În acelaşi timp, diferenţa dintre cei mai slabi şi cei mai buni elevi este cea mai mică din lume. Finlanda pune mare preţ pe cercetare şi experimente încă din şcoală, astfel că se formează clase cu cel mult 16 elevi, care se concentrează pe ateliere practice. Aproximativ 43% dintre elevii de liceu urmează o şcoală de dezvoltare a vocaţiilor sau abilităţilor, iar toţi copiii beneficiază de un total de 75 de minute de pauză, la şcoală, în fiecare zi.

În Franța, școlarizarea începe la 6 ani cu clasa pregătitoare, iar ciclul primar durează cinci ani. Până la sfârșitul clasei pregătitoare, copii știu să scrie, să citească, să facă adunări și scăderi cu numere de două cifre și își însușesc noțiuni despre descoperirea lumii. Ei merg la școalã doar patru zile pe săptămână. Miercurea, copiii au liber. Există apoi patru clase, 2 elementare, 2 medii, echivalentul claselor I-IV din sistemul românesc.

În Germania, politica în domeniul educaţiei revine guvernului fiecărui land, iar guvernul fededal joacă doar un rol minor. Copiii între 3 şi 6 ani pot merge la grădiniţă. Grădiniţa nu face parte din învăţământul obligatoriu care începe la 6 ani şi durează în cele mai multe cazuri între 11 şi 12 ani.

După Şcoala Primară (de regulă durează 4 ani, dar în unele landuri poate fi chiar de 5 sau 6 ani), elevii sunt evaluaţi pentru prima dată urmând să fie repartizaţi la una din cele trei variante de ciclu gimnazial existente în Germania: Hauptschule, Realschule sau Gimnaziu. Acest ciclu secundar de învăţământ se încheie fie cu un certificat mediu de absolvire (după 8 sau 10 ani), fie cu trecerea la echivalentul liceului românesc, gimnaziul superior.

 

În Grecia, copiii pot merge la grădiniţă începând de la 4 ani. De la 5 ani copiii trebuie să urmeze ultimul an de grădiniţă. La 6 ani copiii merg la şcoală, educaţia primară durează 6 ani şi este urmată de 3 ani de gimnaziu. Urmează a doua parte a învăţământului secundar care durează tot 3 ani şi nu este obligatorie.

În Irlanda, învăţământul preşcolar şi cel obligatoriu au un înalt nivel de autonomie. Învăţământul este obligatoriu începând de la 6, până la 16 ani.

În Italia, nu există o clasă pregătitoare pentru a fi admis în învățământul primar. Copilul nici nu este obligat să meargă în prealabil la grădiniță. La 6 ani copiii italieni se înscriu direct la şcoală. Programa este astfel construită încât orice copil învață să scrie și să citeasca încă din prima jumătate a primului an de școală.

În Letonia, educatia preşcolara pentru copii de 5 si 6 ani este obligatorie. Scoala primara începe la 7 ani şi durează 9 ani. Învăţământul liceal (Upper secondary education) nu este obligatoriu, dar este urmat de cea mai mare parte a tinerilor. Letonia are o lunga si de succes traditie a educaţiei extra curiculare (extra şcolare sau de hobby: arte, sporturi, educaţie tehnica) pentru tinerii între 3 şi 25 de ani.

În Lituaniaînainte de a merge la şcoala primară copiii pot fi educaţi acasă sau pot primi o educaţie preşcolară instituţionalizată. Până la 6 ani copiii pot merge opţional la grădiniţă, iar între 6 şi 7 ani pot urma clasa pregătitoare. Scopul educaţiei preşcolare este de a dezvolta cerinţele sociale şi cognitive ale copilului. Învăţământul este obligatoriu până la vârsta de 16 ani.

În Luxemburg, învăţământul este obligatoriu între 4 şi 16 ani. Şcoala elementară e compusă din 4 cicluri: Ciclul 1 (pentru copii între 3 şi 5 ani, incluzând un prim an facultativ şi 2 ani de educaţie preşcolara); Ciclul 2 for children between 6 and 7 years of age ; Cycle 3 for children between 8 and 9 years of age ; Cycle 4 for children between 10 and 11 years of age. Învăţământul secundar cuprinde învăţământul secundar general cu durata standard de 7 ani şi învăţământul secundar tehnic.

În Malta, învăţământul este obligatoriu între 5 şi 16 ani: educaţia primară între 5 şi 11 ani, iar cea secundară între 11 şi 16 ani. Deşi nu este obligatoriu, 98 % dintre copii merg de la 4 ani la grădiniţă.

În Marea Britanie, Guvernul are responsabilitatea generală pentru sistemul educaţional. Responsabilitatea asigurării educaţiei este descentralizată şi revine autorităţilor locale, furnizorilor voluntari, bisericii, organismelor şi instituţiilor guvernamentale din domeniul educaţiei.

Învăţământul britanic este obligatoriu între 5 şi 17 ani, dar marea majoritate a tinerilor îşi continua studiile şi după această vârstă. Învăţământul primar începe la 5 ani şi durează până la 11 ani.

În Norvegia, şcolarizarea elementară şi gimnazială este de 10 ani, iar copiii merg la şcoală la vârsta de 6 ani. Din toamna anului 2006, şcolarizarea elementară şi gimnazială se împarte în două cicluri: ciclul elementar (clasele 1–7); ciclul gimnazial (clasele 8-10).

În Olanda, învăţământul este obligatoriu de la cinci ani, deşi în realitate cele mai multe şcoli acceptă copii şi la vârsta de 4 ani. Între 4 şi 12 ani, copiii merg la şcoala primară care are 8 clase. Până în 1985, primele 2 clase au funcţionat în cadrul grădiniţelor, apoi au fost integrate în şcolile primare. Începând de la 3 ani, copiii învaţă să scrie, să citească şi să socotească.

În Polonia, ultimul an de grădiniţa este obligatoriu. Învăţământul solar este este obligatoriu între 6 şi 16 ani: 6 ani şcoala primară şi 3 ani de gimnaziu. Liceul, deşi nu este obligatoriu, este urmat de marea majoritate a tinerilor între 16 şi 19-20 de ani.

În Portugalia, învăţământul preşcolar este considerat prima treaptă a sistemului de educaţie. Copiii merg la grădiniţă de la 3 şi 6 ani. Învăţământul obligatoriu începe la vârsta de 6 ani şi durează 12 ani.

În Slovacia,  învăţământul obligatoriu începe la 6 ani şi durează 10 ani.

În Slovenia, învăţământul este obligatoriu începând de la 6 la 15 ani.

În Spania, grădiniţa este considerată etapa pregatitoare în care copii se pregătesc pentru începerea şcolii primare. Acolo învaţă alfabetul, încep să studieze noţiuni de engleză şi să facă operaţiuni matematice uşoare. Unii copii ştiu deja să scrie înainte să ajungă în clasa I. Şcoala primară începe de la 6 ani. Învățământul primar durează șase ani și este structurat în trei module, iar primul modul este pentru copii cu vârste cuprinse între șase și opt ani.

În Suedia,  mai mult de 95 % dintre copiii de 6 ani sunt înscrişi în clasa pregătitoare care este inclusă în sistemul şcolar, dar nu este obligatorie.

În Ungaria, învăţământul este obligatoriu pentru toţi copiii cu vârste cuprinse între 6 şi 18 ani. Structura sistemului de învăţământ constă din 5 niveluri, atât în învăţământul de stat, cât şi în cel privat. Cele 5 niveluri sunt: preşcolar, primar, secundar sau liceal, profesional şi universitar.

Este obligatorie efectuarea unui an de grădiniţă înaintea începerii şcolii.

Grădiniţa începe atunci când copilul are trei ani şi durează până la data de 31 august a anului în care copilul ajunge la vârsta de şapte ani. După grădiniţă, copiii trebuie să urmeze învăţământul obligatoriu, care durează până la sfârşitul anului şcolar, în care elevii ajung la vârsta de 18 ani. Prin lege, grădiniţele, şcolile secundare, şcolile secundare profesionale, şcolile de formare de specialitate şi şcolile tehnice sunt gratuite.

Categories: Stiri din educație

Write a Comment

Your e-mail address will not be published.
Required fields are marked*