Părinți de succes: Ghidul părintelui – anul 2012 (II)

Părinți de succes: Ghidul părintelui – anul 2012 (II)
Dacă în urmă cu o săptămâna, rubrica Părinți de succes aducea în atenția principalilor responsabili cu educația celor mici primele elemente de reflecție, principii sau bune practici, care ar trebui să ghideze activitatea părinților față de copii, materialul prezent continuă prezentarea altor teme de interes.

Astfel, profesorul universitar Ion-Ovidiu Pânișoară, doctor în Științe ale Educației în cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației, susține că învățarea pentru un copil este o activitate, care trebuie coordonată de părinte, numai după ce va fi observată caracteristica principală a celui mic (vizual, auditiv, kinestezic) și cât de relevantă este informația nouă pentru acesta.

Încrederea și stima de sine, sunt alte două teme, care gestionate corect, pot stimula succesul de mai târziu al minorului. Copilul trebuie educat că, atât realizările, cât și dezamăgirile fac parte din viață, iar succesul sau insuccesul nu sunt hotărâte de aspectele exterioare.

În privința jocurilor video, părinții sunt sfătuiți să înțeleagă că tehnologia nouă aduce în viața tuturor, inclusiv în cea a copiilor, atât elemente pozitive cât și aspecte negative, însă obligativitatea unui părinte constă în transformarea unui potențial risc, într-un adevărat avantaj.

O altă temă considerată de specialiști primordială în educarea celui mic și prezentată de către profesorul universitar Pânișoară este managementul furiei, acesta considerând că o astfel de manifestare este firească, dar rezultatul final depinde doar de modul în care ea este exprimată în fața propriului copil.

Memorie mecanică sau memorie logică/conștientă? Bineînțeles că a doua alternativă trebuie cultivată, prin învățarea celui mic să găsească “povestea” din spatele informaţiei brute, cea mecanică fiind și dificilă și mare consumatoare de efort voluntar.

În cazul mesajului – eu, părintele este sfătuit ca atunci când copilul greșește sau nu acționează așa cum ar fi de dorit, să omită formulări de tipul „Tu ești de vină…” „Din cauza ta…” „Ești un dezastru…” „Ești leneș….”, pentru a evita ca cel mic să intre în defensivă sau să reacționeze în oglindă.

Fiind un prim exemplu pentru propriul copil, părintele trebuie să înțeleagă că “meseria de părinte” este una din care nu se iese la pensie și că are obligația de a-i arăta celui mic ce să învețe de la el: “capacitatea de a învăța din propria experiență și de a reflecta la cele învățate; capacitatea de a lua decizii;capacitatea de a căuta informații; capacitatea de a evalua propriile puncte forte și puncte slabe (ceea ce conduce la autoevaluare)”.

În cazul în care părintele se confruntă acasă cu “micul tiran“, atunci trebuie evitat a i se cultiva celui mic acele sentimente care îi dau senzația că el este un copil-rege.

Deoarece talentul de negociator poate lipsi multor părinți, iar negocierea în familie este iminentă, profesorul universitar Ion-Ovidiu Pânișoară amintește cele trei elemente vitale când se negociază cu cel mic: “cere mai mult decât te aștepți să primești, nu-l întrerupeți; faceți comentarii pozitive la adresa gândurilor și sentimentelor lui; și dovediți flexibilitate…”.

Pedeapsa ar trebui înlocuită cu consecința logică și recompensa, aceastadin urmă recomandându-se să placă copiilor și nu părintelui și să fie aplicată conform regulei bunicii: mai întâi mănânci ciorba și abia apoi prăjitura.

În legătură cu sub- și supraîncărcarea celui mic, sfatul pentru părinții de succes este acela de a evita situația în care cel mic se plictisește din lipsă de activități, dar și cazul în care ce este mult devine prea mult, existând riscul apariției unei stări de epuizare, dar și teama de eșec.

Fiecare părinte a fost la un moment dat exasperat din cauza perioadei De ce-urilor, inevitabilă în viața celor mici. Însă o astfel de perioadă trebuie tratată cu multă responsabilitate, întrucât “aceste întrebări sunt utile pentru că – în acest mod – copilul își pune probleme și dă răspunsuri în avans la situații dificile cu care nu s-a confruntat (încă). De aceea “Știința întrebărilor” presupune evitarea întrebărilor care devalorizează, dar și formularea unora care să îl ajute pe cel mic să înțeleagă lumea și să se descopere.

O problemă însemnată care poate să reprezinte calea spre succesul sau insuccesul social al micuțului dumneavoastră este modul în care el își gestionează relațiile și strategiile pe care le învață/folosește pentru a trece peste momentele de despărțire. În consecințăpărintele trebuie să dea dovadă de empatie în astfel de ocazii și să-l sprijine pe cel mic să înțeleagă toate stadiile prin care trece și să se înțeleagă pe sine în fiecare dintre ele: negarea, protestul și furia, tristețea, dorul și tânjirea, frica sau sentimentul de groază, acceptarea mentală sau emoțională, formarea de noi atașamente sau reînoirea relației, iertarea și recunoștința.

Există de multe ori riscul ca cel mic să se confrunte cu o diminuare a stimei de sine, atunci când devine victimă aviolenței verbale, drept pentru care părintele trebuie să-i consolideze copilului o stimă de sine înaltă, astfel încât cuvintele răutăcioase ale celorlalți să nu-l afecteze într-o măsură însemnată, dar și să-i cultive spontaneitatea răspunsului.

Nu în ultimul rând, un părinte isteț, pentru a întreține dorința copilului de a face un lucru chiar dacă rezultatul final, marea victorie întârzie să apară, trebuie să cultive în mentalul celui mic că înainte de a ajunge acolo există mici victorii de parcurs și sărbătorirea fiecăreia dintre acestea oferă o bucurie și o satisfacție care sprijină motivația și credința sa în succes. De aceea vizualizarea și sărbătorirea victoriilor sunt importante în educarea viitorilor adulți.

Citește mai multe pe performante.ro

Categories: Stiri din educație

Write a Comment

Your e-mail address will not be published.
Required fields are marked*